Hai ca v-am lasat cam mult singurei pe aici dar m-am intors. Dansam?
Sa stiti ca mie cand imi da cu minus in viata personala nu postez nimic ca n-am ce sa dau. Nu poti turna dintr-o galeata goala se spune si nici nu vreau sa trag de mine sa simt, sa fac, sa ma agit si pana se reface stocul ala interior stau si rumeg la ale mele. Mai ziceti voi ceva daca va e dor. In plus de asta am fost in concediu si am mancat cam mult si colorat. Nu pot scrie o postare despre broccoli in timp ce rod la covrigei pentru ca mie mi se pare ca noi cand ne citim ne si vedem. Asa-i?.
Ma tot gandesc de cateva zile la chestia asta: de ce ne place sa mancam mult? Sau mai bine spus de ce atunci cand iti place ceva nu te poti opri la o cantitate rezonabila si testezi granita aia in care prea mult devine prea putin.
Eu intotdeauna mananc mult atunci cand vreau ca durerea din stomac (de la prea plin) sa o depaseasca pe aia din suflet. E mult mai usor sa te tii de stomacul tare si dureros decat sa incerci sa-ti cuprinzi sufletul. Mai ales atunci cand il simti pierdut si strivit. Unde sa-l cauti?. Cumva cred ca asta te aduce in sfera concretului. Poti in sfarsit sa dibuiesti ceva, sa pui punctul pe I, sa ai o farama de concret. Sa poti sa strangi si sa vezi ca poti misca ceva, ca depinde de tine, ca ai din nou controlul.
Cred foarte tare ca mancatul mult este o forma de abuz iar daca ai fost un copil/adolescent abuzat emotional, ciuntit, retusat, ignorat, neiubit in esenta, vei fi un adult care indiferent de context o sa-si creeze mediul abuziv in care sa se simta din nou rau. Pentru ca tu crezi ca Raul ala e Binele tau si-l meriti. Stiu, ideea asta ma ingheata. Raul ala care nu-I Bine dar pe care il stii. Cum sa alegi binele cand nu stii dupa ce sa-l recunosti?. Cand a avut de atatea ori haine inselatoare?. Cand ai crescut in zgomot si frig?.
Mancatul mult li se intampla oamenilor care nu se respecta. Nu poti sa-ti bagi pe gura indesand ca intr-un sac. Mai sare ceva pe langa mai impingi cu piciorul, mai scuturi sacul, mai sari pe el…Opreste-te!. Ia-o usor cu tot si vezi cat duci, invata despre tine ce vrei , cu rabdare si testand situatii diferite. Nu ramane pe loc si manca mult, mai mult din acelasi fel. E un meniu intreg pe masa, daca-l ceri. Daca nu ti-au facut bine 2 guri probabil ca nici 200 n-o sa mearga, de 2 mii ce sa mai zic. Ridica-te de la masa, multumeste, zambeste, achita nota, lasa bacsis si chiar daca doare ca dracu’ ramai dreapta/drept. O faci pentru tine. O faci ca sa cresti si o mai faci stiind ca meriti sa-ti fie bine. De fapt mna….meriti asta suna fatalist mai corect spus e ca nu poti respira altfel. Te sufoci. Alta cale e prea usoara pentru tine. Si daca-I usor e la orice colt de strada. N-ai ajuns pana aici ca sa te multumeasca un foc de paie. Mergi si cauta-ti vulcanul!
Mai mancam mult atunci cand ne interzicem chestii care ne plac. Daca stii de exemplu ca iti plac (mult) cartofii prajiti, ciocolata, alte dracii nu iti interzice sa le mananci. Ce copil fericit, fara jucarii, ati vazut voi?. Invata insa sa gusti cate putin cu gandul ca o sa mananci si maine. Putin, fireste. Ca asa-I regula jocului. Iar jocul asta e musai sa aiba, la un moment dat, niste reguli. Nu traim noi oare mai intens daca ne luam zilnic o Mica doza de arsenic?.
Oamenii au fost facuti sa fie lacomi. Am evoluat fentand foamea cum am putut. Am mancat mult cand am gasit. Am devorat fara mila si fara gandul la altii. Nu va mirati ca doare cand trebuie sa impartiti, sa lasati in farfurie sau sa aruncati mancarea. E o durere ce nu va apartine. Nu va lasati prea mult impresionati. Mosteniri transgenerationale, ce sa le faci…
Despre mancatul mult pentru ca nu ne organizam, pentru ca sedintele din companie sunt mereu mai importante decat noi, pentru ca stam uitati cu mainile in tastaturi, pentru ca nu bem apa, pentru ca ai primit un email idiot si vrei ceva dulce ca sa te calmezi, pentru ca ai in jur soareci care rod continuu emotii si desigur covrigei intocmai ca un sugar care trebuie sa simta mereu sfarcul mamei in gura ca sa se simta iubit, despre colegii din delegatii care aduc numai mancare, despre covrigii de vineri, ziua colegei de luni si Dristorul de miercuri nu va mai spun ca le stiti deja. Vi le las tema pentru acasa.
Cam atat am vrut sa va spun. E cam Vineri afara si v-am luat cam tare, simt eu. M-am eliberat un pic. Sper ca si voi. Imbratisari si ganduri bune!.
Yours faithfully, stiti voi cine si de ce…
