Cred ca orice sportiv profesionist (adica om care merge la sala de 1 sau 2 sau 3 ori pe saptamana!!!!, atunci cand nu ploua si cand nu e 8 Martie, desigur) s-a gandit cel putin o data in viata daca nu ar trebui sa-si schimbe felul in care se alimenteaza din cauza acestui extraordinar consum de calorii. Si cum nu prea ne trece prin cap sa incepem sa mancam mai putin, incepem sa mancam mai mult , si mai proteic fireste. Ne gandim ca muschii nostri facuti franjuri de la acest efort au nevoie, bietii de ei, sa se refaca. De parca inainte de mers la sala nu am fi mers pe asfalt toata viata si am iesit acum din cutia de pantofi. Cea mai proasta decizie, inainte de mers la sala sau alergat, este sa mananci mult. Asta pentru ca nu e nimic mai neplacut decat sa-ti simti micul dejun sau cina in stomac dandu-se de ceasul mortii si nestiind cum sa fuga mai repede de acolo. Grasimile sunt poate cel mai prost ales nutrient. Indiferent ca vorbim de galbenus de ou, nuci, avocado, telemea, unt de cocos toate prelungesc digestia, adica timpul de stationare in stomac si contribuie la sentimentul de disconfort resimtit in timpul efortului fizic. Alegem sa mancam mai consistent inainte de acest efort cu gandul ca asa o sa rezistam mai bine. Nimic rau in gandul asta numai ca noi nu am fost creati ca sa stam la laptop ci cu furca in mana. Asta inseamna ca in orice moment al zilei , mai de cu seama pe seara, avem stocata deja energie cat sa rezistam cel putin la efort de intensitate medie timp de 1h. Energia asta se numeste glicogen si este stocata in muschi, folosita numai pentru consumul lor si in ficat unde avem o rezerva mai mare pentru reumplerea celui muscular dar si pentru consumul general al organismului. Glicogenul asta nu e nimic altceva decat o sursa concentrata de glucoza, sunt de fapt mai multe molecule una intr-alta intocmai ca ciorchinii de struguri din care organismul consuma sau adauga in functie de [...]